Cantec vechi de luna noua
Nichita Stanescu



Iesise-n calea sufletului meu 
aiurea, din trotuare, Dumnezeu, 
dar searagrea de stele si de lut 
ardea pe strazi si nu l-am cunoscut. 

In felinarele cu iz de scrum 
ochi de pisica-mi licareau in drum 
si pasul greu mi se-asternea natang 
...si fluieram asa, ca sa nu plang 

Dar tot credeam ca poate viermii moi 
nu cresc in ochii mei pustii si goi, 
nici in surasul meu nedaruit 
si tot credeam ca poate n-am murit. 

Iesise-n calea sufletului meu 
aiurea, din trotuare, Dumnezeu 
dar nu l-am cunoscut si, gol de gand, 
trecui asa'nainte, fluierand. 


Bucuresti, Luni 23 Ianuarie 1956 
